Afacerea Roşia Montana a declanşat un război n societate care ar putea duce la ruina lumii vechi cu toate tarele ei. Armele sunt peturi umplute cu pietricele (bună ideea Miliţiei Spirituale!), de+o parte, şi voturile de care dispun partidele politice în Parlament. Opţiunea nucleară aparţine însă Parlamentului în dezbaterea caruia se află proiectul de lege, capodopera unui sistem profund corupt.

Aproximativ 25 000 de oameni au strigat duminică în Bucureşti "Nu mai vrem corupţie/Încă o revoluţie". Marşul a început la ora la care Victor Ponta îmbrăca la Roşia Montana uniforma de miner iar parlamentarii îşi făceau bagajele pentru a se întoarce la Bucureşti să decidă ce vor face cu legea Roşia Montana care încalcă legi şi prevederi constituţionale şi obligă instituţii să ignore hotărâri judecătoreşti definitive. Deocamdată toţi trag de timp cu speranţa deşartă că protestele ce împlinesc două săptămâni se vor stingeşi că vor putea adopta proiectul de lege când atenţia publică va fi distrasă, aşa cum au mai făcut în trecut. Doar că acum nu se mai pot întoarce la "business as usual". Opţiunea nucleară este votul, care fie el "pentru", fie el "contra" ar putea duce la căderea guvernului şi la instalarea unei crize de durată, până la reformarea clasei politice. Nu degeaba Piaţa Universităţii strigă: "Roşia, Roşia, vine Revoluţia". Politicianul care-şi imaginează că va putea profita de acest protest se înşeală amarnic.

Pentru a salva cât a mai rămas din prestigiul Parlamentului şi al partidelor politice, soluţia ar fi fost ca preşedinţii celor două camere, sau liderii grupurilor politice să ceară guvernului retragerea proiectului. N-au făcut-o. În cazul în care Parlamentul va adopta legea, aşa cum este sau într-o altă formă, protestul va reîncepe şi atunci nu va mai fi vorba doar despre Roşia Montana, ci despre întreaga clasă politică care ignoră interesul p