Măceşul (rosa canina) este o specie din genul Rosa, înrudită cu trandafirul. Măceşele au un conţinut foarte mare de vitamina C, dar ele conţin şi alte vitamine B1, B2, K, PP. Conţin, de asemenea, substanţe minerale şi zaharuri. Foarte bogat în acizi graşi esenţiali este uleiul de măceşe.
Recoltarea măceşelor este bine să fie făcută atunci când fructele sunt în pârgă, deoarece atunci conţinutul de vitamina C este maxim. Recoltarea se face numai manual.
Tratamentele cu măceşe, măresc capacitatea de apărare a organismului, măresc permeabilitatea şi elasticitatea capilarelor, ajută la păstrarea sănătăţii rinichilor, tratează anemiile etc. Infuzia de măceşe, fortifică organismul fiind foarte benefică în perioadele de convalescenţă. Ajută la tratarea unor afecţiuni ale ficatului şi stimulează secreţia biliară. Este un adjuvant de nădejde în tratarea arteritei, aterosclerozei sau hipertensiunii arteriale. Infuzia de măceşe se prepară adăugând peste o linguriţă de fructe 250 ml de apă clocotită. Se acoperă cana 15 minute. Prin conţinutul mare de vitamina C, măceşele întârzie îmbătrânirea, neutralizând radicalii liberi.
Decoctul de măceşe este foarte bun în prevenirea formării calculilor renali. Se foloseşte şi în curele de dezintoxicare ale alcoolicilor. Siropul de măceşe este o adevarată sursă de vitamine şi minerale. Are rezultate foarte bune în tratarea anemiilor la copii, în creşterea poftei de mâncare sau ca adjuvant în bolile nervoase. Se fac cure de 60 de zile şi se iau 3-4 linguriţe de sirop pe zi.
Tonic şi vitaminizant este maceratul de măceşe. Maceratul de măceşe se prepară astfel: se pune la fiert un litru de apă şi se adaugă 400de grame de măceşe. Se lasă să dea în câteva clocote după care se trece totul printr-o sită, separându-se astfel sucul cu pulpă de seminţe. Peste sucul cu pulpă se adauga 500 de grame de miere, se a
