În urmă cu exact 15 ani, în 16 septembrie 1998, Sabin Gherman publica în “Monitorul de Cluj” controversatul articol “M-am săturat de România”. La acea vreme, din motive evident naţionaliste, jurnaliştii, politicienii, dar şi o mare parte din societatea civilă au protestat împotriva autorului articolului amintit, pe considerentul că acesta ar promova ideea autonomiei administrative a Transilvaniei faţă de România. Ei bine, după 15 ani, cuvintele lui Sabin Gherman rămân la fel de reale, greutatea lor persistând încă pe umerii şi, mai ales, în conştiinţa noastră de “ardeleni molcomi” – pleonasm, în concepţia miticilor de dincolo de Braşov. Şi pentru că foarte mulţi dintre noi, ardeleni sau nu, gândim sau simţim la fel cu ceea ce simţea sau gândea Sabin Gherman, dăm timpul înapoi, cu exact 15 ani, pentru a publica o realitate care, sincer, pe mulţi ne doare, dar care trebuie musai reiterată. Nu ştiu cât de stringente sunt actualele probleme ale societăţii româneşti (intoxicaţia vine tot de la Bucureşti), ca de exemplu “eutanasierea câinilor vagabonzi” sau “proiectul Roşia Montană”, însă ştiu că pe mine, personal, cel mai mult mă face să sufăr faptul că, zilnic, (re)conştientizez că cineva ne-a furat demnitatea. Deşi ştiu cine-i hoţul, sentimentul cumplit al neputinţei sporeşte înzecit nivelul frustrării. Să fie oare acesta motivul pentru care, uneori, mi-e greu să-mi privesc copiii în ochi?
“M-am săturat de România”
“M-am săturat de Mitică, de şmechereala şi ţigănia pe care le lasă în urmă acest nume de ţară, România. Vorbesc cu diverşi politicieni, aflaţi la putere, şi toţi îmi spun: < nu mai avem nici o şansă >. Citesc prin ziare că Bucureştiului guvernul a avut grijă să-i aloce de la bugetul ’98 o sumă mai mare decât a întregului Ardeal. Călătoresc cu maşina prin sud şi est şi văd diferenţa: acolo sînt drumuri mai bune, se fac mereu investiţii. Stau l
