Întâi de toate, derby-ul local dintre „U" şi CFR a fost, în ciuda aşteptărilor, un meci frumos, plăcut, dinamic, peste media celor ce pot fi văzute la televizor, cu un plus pentru „U", echipă care se poate considera dezavantajată de rezultatul egal din final.

Dincolo de asta, meciul a fost un inventar al ciudăţeniilor, cum numai ironia sorţii le poate potrivi între două echipe rivale, din acelaşi oraş. Căci contrastele sunt pur şi simplu izbitoare, dezarmante. Iată câteva pe faţă:

CFR Cluj este echipa care are patron (Arpad Paszkany) cu chip şi înfăţişare, totuşi. Patronul lui „U" Cluj, dacă există (Florian Walter?), este un personaj misterios, scump la pungă, la vedere şi la vorbe. Inexistent din punct de vedere public şi, probabil, financiar. Nu ştim.

CFR este echipa care are conducere (Iuliu Mureşan), cu reprezentare şi prestaţie publică rezonabile, totuşi. „U" este echipa condusă (parcă) de fantome, cu o reprezentare publică inexistentă, fără un reper managerial sau comunicaţional. O echipă cu antrenor şi atât.

CFR este un club cu resurse financiare clare, ale patronului (finanţatorului) şi resurse proprii (din drepturi TV, din UCL, bilete etc.). Resursele financiare ale lui „U" sunt greu perceptibile, ceţoase: ar putea (cel mult) din drepturi TV, ar putea fi (cel puţin) din vânzări de bilete. La „U" nu se pomeneşte despre bani, din superstiţie sau pentru că, de obicei, „nu se vorbeşte despre funie în casa spânzuratului".

CFR are jucători de fotbal valoroşi, urmăriţi după algoritmi proprii, dovedit eficienţi, selectaţi pe sprânceană şi, în general, bine plătiţi. A avut un lot (în vară), o bază de selecţie, uriaş, probabil cel mai generos din Liga 1. La „U", a venit cine a vrut, cine nu avea angajament sau nu era dorit, cine avea nevoie de o (re)lansare în carieră, cu foarte mici sau „deloc" pretenţii financiare (no offense). Mulţi a