Odată cu organizarea comunelor în 1864, au fost înfiinţate şi consiliile comunale, organe delibe-rative alese. La conducerea comunei era numit un primar, exponent al puterii executive. Sarcina ambelor organe era aceea de a concura la bunul mers al treburilor din circumscripţia administrativă condusă de ele. Consiliul comunal se compunea din 5 consilieri, în comunele care aveau până la 1.500 de locuitori, şi ajungea până la 17 membri, în comunele în care numărul locuitorilor era mai mare. Membrii consiliului comunal erau aleşi direct de către adunarea alegătorilor comu-nei o dată la 2 ani, reînnoindu-se, anual, o treime. Consiliul era con-vocat lunar de către primar pentru discutarea proble-melor administrative şi ori de câte ori, era nevoie, deliberările fiind înscrise într-un registru. Şedinţele erau publice, atunci când se discuta despre buget, înfiin-ţare de noi dări, înstrăi-

narea unei averi comunale, contracte, împrumuturi sau construirea unor localuri publice. Consiliul avea obligaţia să apere interesele comunei şi să ajute primarul la administrarea treburilor locale, contribuind la întoc-mirea regulamentelor co-

munale pentru: alinieri de străzi, arondări de sate, acordarea cetăţeniei româ-ne. Primarul era singurul însărcinat cu administrarea unităţii încredinţate, fiind, în acelaşi timp, şi repre-zentant al autorităţii cen-trale. El avea grijă de supra-

vegherea poliţiei comunale, menţinerea ordinii publice şi luarea măsurilor ce se impuneau în caz de revolte. Primarul era însărcinat cu probleme de stare civilă, judeca contravenţiile sim-ple, verifica situaţia casie-

riei comunale. Tot el trebuia să aibă grijă de păstrarea arhivei, a titlurilor docu-mentelor comunei a registrelor stării civile şi să întocmească inventar, în două exemplare, de evi-denţa acestora. Ca ajutoare avea un SCRIITOR şi un perceptor, numiţi de con-siliul c