Astăzi începe un nou an şcolar. Emoţiile bobocilor, inima strânsă a părinţilor, bucuria revederii colegilor de şcoala. Aceleaşi clase, parcă prea de mult ponosite, aceleaşi bănci scrijelite, aceleaşi manuale, parcă prea neadaptate la un învăţământ modern. Aceleaşi doamne învăţătoare, aceiaşi profesori, cu acelaşi zambet, cu aceleaşi haine, cu mai puţină speranţă.
O nouă festivitate, aceleaşi vorbe şi aceeaşi desfăşurare a evenimentelor. A 23-a ocazie pentru toţi cei implicaţi în educaţie (părinţi, copii, profesori) pentru a spera că viitorul va arăta mai bine.
Azi, peste 200.000 de profesori îşi primesc elevii la clasă. Şi, poate pentru puţină vreme, nu vor observa că, în timp ce ei poartă aceleaşi costume trecute de vreme, cei pe care îi vor educa îşi etalează mercedesurile şi vuittoanele. Poate nu e vina lor atâta atitudine ostentativă, poate că e un semn al părinţilor de a masca impostura şi hoţia. Căci, de unde să fie bani pentru salariul bietului profesor? E mai importantă umflarea costurilor pentru drumuri... Pentru calculatoare şi pentru consumabile... Iar frauda şi evaziunea sunt mai lejere pentru deştepţii din finanţe, decât asigurarea unui trai decent celor care trebuie să asigure un viitor acestui popor. Mentalitate de contabil cu studii medii.
Educaţia este cel mai de preţ bun pe care îl are un popor. O naţiune needucată nu are viitor, va fi mereu un teren de încercare pentru marile puteri.
Şi, atunci, ce facem cu şcoala? În vremuri grele, poporul român a strâns din dinţi şi s-a aruncat în luptă. Azi, lupta noastră, a celor care credem în educaţie, este de a face învăţământul să fie mai bun, mai performant, mai aproape de nevoile societăţii în care trăim. A venit vremea sa lăsăm în urma îndoiala, teama, ruşinea, mâhnirea. Suntem profesori şi, alături de părinţi, vom da imboldul pentru schimbarea societăţii!
Ieri, câteva mii
