„Asta e societatea!” ar fi fost replica lui Traian Băsescu duminică, la Ţebea, când s-au apucat unii care nu sunt fani ai băilor de mulţime prezidenţiale să azvârle cu pâine după şeful statului, ajuns acolo spre a participa la manifestările prilejuite de comemorarea lui Avram Iancu. Nu trebuie să fii un filosof rafinat, care să fi străbătut ud leoarcă, prin vijelii şi printre pirogile papuaşilor, mările şi oceanele din clepsidra lumii, ca să ajungi la concluzia cu iz de maximă a preşedintelui. Aşa este, domnule Băsescu, „asta e societatea”. Interesant ar fi însă de dibuit în ce formă, în ce ton lăuntric i-a dat cep acestei cugetări şeful statului.

O variantă e aceea că Traian Băsescu s-ar fi putut gândi, ca un ins oarecare din societatea căreia îi este şi el parte, dincolo de rang, că oamenii au dreptul la opiniile lor şi la revolta lor de pâine în cazul în care nu sunt de acord cu felul de a conduce al celui care îi reprezintă în funcţia supremă în stat. Adică să accepte senin, fără vreo ranchiună, ideea că sunt şi oameni care au alte păreri sau cărora pur şi simplu le este antipatic, ori ca om, ori ca preşedinte, ori ca ambele. Fireşte, nu e un act de nobleţe să arunci cu ceva după cineva, fie şi cu simbolica pâine, însă asta e o altă discuţie. O altă variantă, mai aproape de realitate, e că Traian Băsescu ar fi putut trânti spusa „asta e societatea” cu superioritatea ascunsă îndărătul unui zâmbet de complezenţă cu care ar zice, de fapt, într-un limbaj direct, ceva de genul: „Nişte ţărani”. În acest caz, n-ar fi nimic nou: în orice discuţie, indiferent că e vorba de politică externă ori de plantat pene pe o vrabie cheală, preşedintele are un discurs în care încearcă să dea senzaţia că el le ştie pe toate, iar ceilalţi sunt nişte tonţi.

Numai că şi aceşti „tonţi”, la rândul lor, drept răspuns la replica acidulată „asta e societatea” a lui Traian Băsescu,