Zi de toamnă. Superbă. Nostalgică. Dulce amăruie, ruginie, uşor palidă, crepusculară. Mângâietoare, senzuală, cu un soare strălucitor, încă triumfător printre norii care se adună tot mai mulţi şi mai ameninţători, prevestitori ai iernii care vine…

Retras în cochilia gândurilor mele, în care doar lumina blândă a acestei zile mai pătrunde, mă detaşez de realitatea în care mă simt imponderabil, şi mă afund treptat în altă lume, cea a spiritului. O lume a stărilor profunde, în care mă mişc altfel, în care mă identific şi în care identific starea de bine, o lume în care mă simt cu adevărat liber.

Acest refugiu în lumea spiritului, este consecinţa firească a răspunsurilor pe care le caut permanent la dilemele pe care le ridică o lume aflată pe buza prăpastiei. O lume a dezechilibrelor, a înstrăinării spirituale şi a non-valorilor, a exacerbării violenţelor de tot felul, o lume artificială şi consumeristă, dominată de minciună şi păcate.

Trăim într-o apatie totală, fără vlagă fizică sau psihică, cu minţi obosite de atâta stat în faţa televizorului şi a calculatorului, o lume a cyber-relaţiilor fără sentimente sau responsabilităţi…

Succesul mijloacelor moderne de comunicare, se bazează în primul rând pe nevoia inoculată omului de a rezolva totul în modul cel mai simplu, fără eforturi şi sacrificii, stare generată de autosuficienţa unui confort fizic care are la bază hedonismul, cultul plăcerii. Se naşte astfel, conceptul de cultură de consum, care defineşte cu precădere produsele subculturale, destinate divertismentului şi satisfacţiei imediate, integrate într-un uriaş sistem comercial, fără a avea ca obiectiv crearea şi promovarea adevăratelor valori, ci doar participarea la ceea ce ni se oferă zilnic, în doze care crează dependenţă. Dependenţă de prost-gust şi vulgaritate. De indolență, infdiferență și respingere…

Ne construim ide