Statele Unite si Rusia au ajuns la un acord privind eliminarea armelor chimice siriene pe care Bashar al-Assad a acceptat sa le treaca sub control international. Dar numarul, natura si originea lor continua sa ridice semne de intrebare.
O serie de state raman insa circumspecte cand vine vorba despre vointa reala a regimului sirian de a distruge arsenalul sau de arme chimice. Folosirea din urma este comparata de SUA drept acea „linie rosie” peste care nu se trece. Utilizarea unor gaxe toxice in luptele din Siria nu mai este contestata aproape de nimeni, dar natura si originea lui continua sa faca obiect de dezbateri, chiar in randul comunitatii de experti occidentali. ONU urmeaza sa prezinte zilele acestea un raport pe aceasta tema.
Pana acum, s-a vorbit despre mai multe tipuri de arme, inclusiv in rapoartele serviciilor secrete americane. Cel mai frecvent a fost evocat gazul sarin, care s-ar afla la originea uciderii a aproape 1500 de persoane, substanta atribuita de spionajul SUA si de opozitia siriana regimului al-Assad. Se mai vorbeste, de asemenea, despre un gaz care provoara arsuri sau despre gazul VX, cu efecte similare celui sarin.
In total, armata lui Bashar al-Assad ar dispune de peste 1000 de tone de astfel de arme, depozitate in 45 de locuri diferite, potrivit unui responsabil american. In schimb, este imposibil de a stabili pretul acestui arsenal si nici cat ponderea lui in cheltuielile militare ale Damascului, cifrate, in 2011, la aproape 700 milioane de euro, conform datelor Institutului international pentru pace de la Stockholm (SIPRI).
De unde vin aceste arme? Un document al serviciilor secrete americane, publicat la 31 mai 2013, arata ca Siria a inceput sa achizitioneze arme chimice inca din anii 1970. Initial, ele au fost cumparate de teama unor atacuri din partea Israelului. Primele stocuri au fost furnizate de
