Dupa ce premierul a salvat 33 de mineri reuniti intr-o pauza de lucru in galeriile de la Rosia Montana, parlamentarul Victor Ponta s-a aratat foarte hotarat sa-i medieze si pe protestatarii de la Universitate in lupta pe care o duc impotriva Guvernului.

Doar ca a doua sarcina a eroului minerilor e mult mai dificila, in primul rand din cauza ca e inca dificil de rezumat principalele dorinte ale miilor de tineri care protesteaza de 15 zile consecutiv in centrul Bucurestiului.

In plus, exista riscul ca premierul sa fie ocupat in perioada imediat urmatoare cu interventii si in alte zone ale tarii unde diferiti angajati sa protesteze pentru a-si asigura viitorul.

Norocul lui Ponta e ca sutele de mii de someri din zecile de orase falimentare ale tarii nu s-au gandit, cel putin deocamdata, sa se blocheze in fabricile si uzinele inchise sau vandute si sa ceara si ei un loc de munca sigur si bine platit.

Dincolo insa de circul pe care premierul l-a facut la Rosia Montana, in directa coordonare si regie a unei parti a presei, raman probleme in strada.

Care sunt multe, variate, greu de incadrat intr-o singura lozinca si pe care nici cealalta jumatate a lui Ponta, oricat de bipolara i-ar fi personalitatea si identitatea, nu va reusi sa le rezolve cat timp premierul nu le va intelege spiritul care le anima pe toate si toti la un loc.

Sansa lui Victor Ponta, una nesperata si pe care nu a mai avut-o inca niciun politician, este ca strada inca nu i-a asociat numele ca fiind principalul vinovat pentru situatia care-i determina pe toti sa iasa in strada.

E vorba atat de cei care striga impotriva proiectului Rosia Montana, probabil dorinta celor mai multi, cat si despre cei care au iesit zi de zi in strada pentru ca s-au saturat sa vada cum, indiferent de votul lor, politicienii de la putere calca statu