De la Berlin la Ankara, chiar şi la Damasc, întrebările par să fie aceleaşi: Asistăm la sfârşitul lumii post-război rece aşa cum o ştiam? Cum va arăta lumea fără SUA în rol de superputere şi „şef“?, se întreabă într-un editorial jurnaliştii de la cotidianul elen, Ekathimerini.
Sunt întrebări legitime, judecând după cele mai recente întâmplări. Când vine vorba de politică, în special pe scena internaţională, nu contează cât de puternic eşti, ci cât de pregătit şi dispus eşti să îţi foloseşti puterile, şi, mai ales, cum te percep ceilalţi, conform publicaţiei Ekathimerini.
Preşedintele american, Barack Obama, a zăpăcit complet situaţia din Siria. La început, a declarat că este pregătit să atace, apoi a apărut plin de scuze şi ezitant dacă ar trebui sau nu să facă asta.
Ulterior, a dus lucrurile un pas mai departe, cerând aprobarea Congresului pentru o intervenţie. S-a purtat aşa, desigur, pentru că simţea tsunami-ul izolaţionasmului care a cuprins opinia publică americană după rezultatele războiului pornit de George W. Bush în Irak, taxat dur de americani.
Potrivit grecilor, pe lângă toate acestea, Obama i-a oferit liderului rus, Vladimir Putin, un rol vital pe scena politică a lumii. Putin s-a dovedit a fi un jucător dur care, în mod realist, şi-a impus propriile condiţii. Până acum, s-a dovedit că el este marele câştigător.
Nu la fel stau lucrurile şi cu Europa: Germania nu se simte confortabil în rolul de mare putere şi îl preferă pe acela de contabil-şef al Europei. Marea Britanie este o tristă umbră a ceea ce a fost cândva: în timp ce ţara ştie să joace jocul geopolitic mai bine ca oricine, nu o mai poate face, cred jurnaliştii eleni.
Preşedintele francez, Francois Hollande, şi-a copiat predecesorul, fără success. Marginalizată, Europa a devenit un biet observator al unei crize la scară globală şi priveşte acum, îngrozită, cum S
