Lucrurile în privinţa controversatului proiect minier de la Roşia Montană sunt, în linii mari, destul de simple. În primul rând, România stă cu fundul pe un porcoi de bani, îngropat sub formă de aur, argint şi alte metale rare şi extrem de scumpe, pe care nu-l poate extrage din lipsă de finanţe. Ar fi nevoie de nişte miliarde de euro ca să poată lua singură comoara de sub Roşia Montană, în valoare de vreo 20 de miliarde de euro, dar statul român nu are aceşti bani. Parteneriatul cu firma canadiană ar asigura, în esenţă, atât banii necesari extragerii comorii, cât şi un câştig net pentru stat de vreo 4 miliarde de euro. Care nu-s de neglijat, în contextul în care ne văităm continuu că nu avem bani la buget. Poate că am putea obţine o sumă şi mai mare, dacă am renegocia condiţiile de asociere.

Adevărat, compania canadiană ar câştiga de câteva ori mai mult, dar în caz contrar nici România n-ar câştiga nimic. Adică degeaba "munţii noştri aur poartă", dacă de el se vor folosi, undeva în viitor, poate doar extratereştrii care ne vor vizita după ce planeta oricum va fi pustie.

Că se vor folosi cianuri, care pot afecta mediul, iar este adevărat. Dar aşa se extrage aurul peste tot în lume. Că anumite ţări au interzis folosirea cianurilor este şi asta o realitate, dar ia ghiciţi ce state au procedat aşa? Exact cele care oricum nu au rezerve de aur, deci n-ar fi niciodată nevoite să folosească asemenea procedură. Evident, aceleaşi ţări se şi opun proiectului din România. Din moment ce ele nu au aur în subsol, de ce ar lăsa alte state care deţin asemenea rezerve să se îmbogăţească din aşa ceva, în loc să se împrumute în continuare de pe plan extern?

Desigur, în urma exploatării ar rămâne în zonă un crater uriaş. Da, dar sunt zeci de asemenea cratere în lume şi nu ştiu de ce am impresia că o asemenea gaură enormă ar atrage mult mai mulţi turi