Prima zi de şcoală nu a trecut neobservată astăzi în Bucureşti. Aglomeraţia din intersecţii şi mijloacele de transport, agitaţia de pe străzi, invazia de ghiozdane, mulţimea de flori şi terasele neîncăpătoare de la orele prânzului i-au făcut chiar şi pe cei care au părăsit demult băncile şcolilor să simtă emoţia noului început.
În curtea Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu”, unul dintre liceele de renume din Capitală, lumea începe să se adune, deşi mai este o jumătate de oră până la începerea festivităţii de deschidere a noului an şcolar. Se simte bucuria revederii, cu îmbrăţişări entuziaste şi poveşti spuse pe nerăsuflate, deşi mai toţi elevii încearcă să păstreze o atitudine detaşată.
În zona cea mai aglomerată, în spatele liceului, unde se fumează, orice efuziune de sentimente este reprimată. Câţiva băieţi înalţi, cu părul lung şi cu cărare pe o parte spun impasibili că nu se bucură că începe şcoala. „De ce? Pentru că asta ar răspunde orice om normal”, consideră puştii de a X-a, care, iscodiţi mai insistent, admit că au totuşi o pasiune: informatica. Un coleg de-al lor, mai puţin apatic, e fericit că a început şcoala din cauza boboacelor.
Robert, un elev ce tocmai începe clasa a XII-a mărturiseşte, nu aşa radical ca cei din clasele mai mici, că e nostalgic când se gândeşte că anii liceului au trecut aşa de repede. Vrea să devină designer de jocuri pe calculator şi, într-o combinaţie de română cu engleză, spune că îi va fi dor de şcoală.
Încep iar temele
În alt colţ al curţii, înconjurate de părinţi, fetele de clasa a VIII-a sunt emoţionate. Diana s-a pregătit de ieri dup-amiază de ziua cea mare, a ascultat muzică pozitivă şi s-a gândit la toate lucrurile amuzante pe care le va face în noul an şcolar. Toată dimineaţa a probat haine, pentru că i-a fost greu să se hotărască cu ce ar fi cel mai potrivit să se îmbrace as