Politicienii au amânat adoptarea unor legi privind animalele fără stăpân, primăriile fac afaceri pe seama lor, iar ONG-urile funcţionează, în cele mai multe cazuri, doar pe hârtie.
TRAIAN BĂSESCU MAIDANEZI. Prima încercare mai serioasă de rezolvare a problemei câinilor vagabonzi din Bucureşti a avut loc în urmă cu 13 ani, când primarul de atunci al Capitalei, Traian Băsescu, a declanşat o campanie de eutanasiere a acestora. Deşi acţiunea a început în forţă, a fost oprită în scurt timp din cauza protestelor organizaţiilor de protecţia animalelor, care susţineau că metoda este barbară şi ineficientă.
Primarul a cedat şi când în ţară a sosit legenda franceză Brigitte Bardot, cu care Traian Băsescu a semnat un protocol de neagresiune. Totuşi, campania de eutanasiere a continuat, dar mult mai discret şi, cel puţin pe hârtie, între 2001 şi 2008 au fost omorâţi circa 150.000 de câini, potrivit datelor Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA) din cadrul Primăriei Generale a Bucureştiului. Cifra este, însă, contestată de ONG-urile din domeniu, care susţin că în realitate în spatele acesteia se ascund doar scurgeri de fonduri.
De altfel, după 2000, toate măsurile mai consistente pe care le-au luat autorităţile locale au avut loc doar în preajma câte unui eveniment tragic.
În 2006, un cetăţean japonez a murit la Bucureşti după ce a fost muşcat de un maidanez – numit ulterior Bosquito de apărătorii săi. Atunci, autorităţile Capitalei au anunţat o nouă campanie de strângere a câinilor, dar demersul s-a soldat cu adunarea a doar câţiva zeci de câini din cei peste 60.000 despre care se estimează că trăiesc în Capitală.
Câteva luni mai târziu, guvernul a propus un proiect de ordonanţă de urgenţă care să permită eutanasierea rapidă a animalelor fără stăpân, însă actul normativ nu a fost niciodată adoptat. Simultan, au apăr
