În weekend au continuat protestele contra şi pro Roşia Montană. Cu şi mai mare înverşunare. Timpul nu a rezolvat situaţia, aşa cum sperau politicienii. Cu toată problema asta mare cât România pe cap, domnii şi doamnele din politică s-au înghesuit ieri la deschiderea anului şcolar.
Ca să scape de Roşia Montană şi să mai vâneze nişte voturi. Le-au explicat părinţilor cât s-au implicat ei ca să mai pună trei termopane şi două uşi într-o şcoală. Dar ştiţi care e culmea ? Că şcoala chiar are legătură cu rezolvarea problemei de la Roşia Montană. Şcoala este soluţia pentru a împăca cererile protestatarilor din Piaţa Universităţii cu ale minerilor din Alba.
Dacă învăţământul românesc funcţiona ca învăţământul din Germania sau din Statele Unite, acum aveam şi noi tehnologii avansate de extracţie a aurului. Nu îi mai chemam pe canadieni sau mai ştiu eu pe cine ca să ni-l extragă. Ba chiar puteam să le vindem altora tehnologiile noastre. Dacă învăţământul românesc făcea performanţă, acum aveam tehnologii avansate care poate că nu mai foloseau cianuri. Dacă şcoala românească era prioritate naţională, acum nici măcar nu mai era nevoie să extragem aurul. Exportam tehnologii înalte, softuri şi aplicaţii, produse create de mintea noastră şi nu bogăţii pe care natura ni le-a aşezat sub fund.
S-a tot vorbit că suntem un popor de oameni inteligenţi, creativi, dar ţara asta nu a avut niciodată un plan naţional de exploatare a celei mai importante bogăţii, mintea omenească. Astăzi, clasa politică nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa. Prinşi între minerii din Roşia Montană şi protestatarii din Piaţa Universităţii, marii politicieni ai ţării nu mai au soluţii. Evident, soluţii ca să le fie lor bine şi care să ne trimită pe noi toţi la culcare. De data asta se pare că nu le mai merge. În disperare de cauză, unii descind la Roşia Montană, unii fraternizează cu demonstranţii
