150 de locuitori are Veseudul, sat aflat la aproximativ 30 de kilometri de Sibiu, şi o şcoală unde mai merg la cursuri 10 şcolari şi 7 preşcolari.

Nici nu-ţi vine a crede că, după câţiva kilometri de drum neasfaltat pe care mai că nu-ţi rupi maşina, poţi să găseşti, într-un cătun uitat de lume, atâta suflet între pereţi pictaţi vesel, cu migală, în două clase unde vin la cursuri, în total, 17 copii – 10 la şcoală şi alţi 7, la grădiniţă.

Dovadă vie că omul sfinţeşte locul stau două dăscăliţe cu har, o învăţătoare, Eugenia Matiş, care a venit în prima zi cu plasa plină de acasă cu dulciuri, suc şi caiete pentru copiii ei şi o educatoare, Paraschiva Irimie, care a strâns cutii goale de lapte, le-a pictat frumos şi le-a făcut prichindeilor ei un trenuleţ şi o căsuţă, daruri de suflet pentru ca micuţii care n-au avut niciodată jucării să descopere, măcar în sala de clasă, cât de senină şi frumoasă e copilăria.

Toţi micuţii din Veseud vin din familii dezorganizate, cu probleme, mulţi nu au tată, însă efortul dascălilor cu har are rezultate care, pentru satul uitat de Dumnezeu, sunt cu siguranţă uimitoare. Nu există cazuri de abandon şcolar, iar la sfârşitul orelor, când sună clopoţelul, micuţii sunt atât de fascinaţi de ce se întâmplă în sala de curs încât întreabă dacă mai pot rămâne la şcoală.

“Lucrez simultan, am 3 copii de grupă pregătitoare, unul de clasa I, 3 de clasa a II-a şi 4 de clasa a III-a. Sunt foarte buni copiii, mă doare sufletul pentru condiţiile pe care le au, şi mă gândesc că nu au nicio vină că s-au născut aici şi nu în buricul Bucureştiului. Iar cea mai mare bucurie a mea este atunci când sună clopoţelui iar ei mă întreabă “Doamnă, dar nu mai stăm”, spune zâmbind învăţătoarea Eugenia Matiş.

Deschiderea din sala de clasă

La fel ca şi colega ei, vine de-acasă cu de toate, a