După o recesiune apăsătoare și drastic corectivă, atât pentru economie cât și pentru stat, se pune problema ca sistemul fiscal să ușureze cumva sarcina întreprinzătorilor, pentru a favoriza investițiile și crearea de locuri de muncă. Dar relaxarea fiscală, se știe, “costă” bugetul…
Însă, pentru a da sens complet întrebării din titlu, abordarea ar trebui să vizeze și costul pe care bugetul statului, prin povara fiscală, îl exercită instituționalizat asupra mediului de afaceri. Cu alte cuvinte, ceea ce crește bugetul, costă economia, după cum ceea ce costă bugetul, crește economia.
În tabloul fiscal al Uniunii Europene, prin cota unică de impozitare de 16%, România poate fi considerată, în continuare, competitivă din punct de vedere fiscal, cel puțin în privința impozitării profiturilor. Altfel stau însă lucrurile în privința impozitării muncii (vezi Anexă). Prin cotele de contribuții sociale și prin plafonul de plată – stabilit intens redistributiv la 5 x salariul mediu brut, impozitarea salariilor devine sufocantă. Ceea ce inhibă crearea de locuri de muncă și perpetuează, explicabil, munca la negru.
În acest context, reducerea CAS la angajator apare pe deplin justificată. Aceasta este, de altfel, o măsură solicitată în mod constant de către mediul de business. Dar cât ar “costa” bugetul, oare, fiecare punct procentual de reducere a CAS?
Calculele arată că, pentru fiecare punct procentual (pp) de CAS reduse, “costul” sau impactul bugetar net se cifrează undeva în jurul a 500 milioane lei. Așadar, avem un impact bugetar total de cca. 1,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS cu 3 pp, respectiv 2,5 mld. lei în cazul unei reduceri a CAS mai consistente, de 5 pp, așa cum prevede de altfel programul de guvernare al USL.
Cum arată, însă, acest tablou aritmetic al impactului bugetar? Este esențială, firește, pentru acuratețea imaginii, luarea în
