Integrala concertelor pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven este pe cale să devină o tradiţie a Festivalului „George Enescu“
Cronică realizată de Toma Popovici
După versiunea lui Christian Zacharias de la ediţia din 2007, iată că Rudolf Buchbinder, în dublă ipostază de pianist şi dirijor al orchestrei Filarmonicii „George Enescu“, oferă acum publicului ciclul celor cinci concerte, în două seri consecutive: miercuri, 11 septembrie concertele nr. 2, 4 şi 3 iar joi, 12 septembrie – concertele nr. 1 şi 5.
Asumarea, în genul concertant, a rolului de dirijor de către solist necesită, fără îndoială, pe lângă stăpânirea impecabilă a celor două orizonturi muzicale, un efort de concentrare şi o forţă emoţională excepţionale. O astfel de dublă-abordare posedă, însă, avantajul integrării organice a celor două entităţi într-o singură viziune interpretativă.
O vitalitate aparte
Primul concert din seria celor două dedicate integralei beethoveniene a fost o mărturie cât se poate de expresivă a osmozei dintre pianistul Rudolf Buchbinder şi orchestra filarmonicii bucureştene. Încărcat de o energie debordantă, de un tonus, o vitalitate şi o vigoare aparte, pianistul austriac a imprimat orchestrei bucuria sa de a cânta, iar ansamblul orchestral i-a răspuns pe măsură, reuşind a transcende condiţia de „acompaniament“ şi creând împreună cu solistul un flux muzical unitar.
Un mare merit l-a avut concertmaistrul Cătălin Desagă, foarte activ şi atent la frazarea, agogica şi la schimbările de trăire afectivă ale lui Rudolf Buchbinder, impulsionând orchestra ca un veritabil al doilea dirijor.
Frumuseţea recitativului
În Concertul nr. 2 în Si bemol major, op. 19, Rudolf Buchbinder a optat pentru evidenţierea laturii energice, pline de forţă vitală şi îndrăzneală a personalităţii artistice a tân
