Super zgomotul ultimelor evenimente politice a îngropat în tăcere şi, până la urmă, în ignoranţă o decizie majoră luată de PNL, apoi de USL şi, în final, de premierul Victor Ponta.

Angajamentul de a se pune capăt excesului de ordonanţe de urgenţă. Ceea ce înseamnă că, după mulţi ani, Parlamentul îşi reintră în drepturi şi legiferează cu adevărat. Acest lucru presupune însă un mare efort. Va trece Parlamentul acest examen?

Parlamentarii înşişi, şi mă număr printre primii, s-au pus în situaţia de a trece o probă de foc. Sub guvernarea Năstase a fost necesar ca România să adopte, într-o cadenţă impresionantă, nenumărate acte normative fără de care nu puteam încheia capitole de negociere cu Uniunea Europeană. Trebuie să fim cinstiţi şi să privim adevărul în faţă. Dupa încheierea acestei perioade necesare şi importante în viaţa României, excepţia a devenit regulă. Guvernanţii au descoperit cât de comod este să îi laşi pe birocraţii din ministere să scrie ordonanţe care să capete imediat putere de lege prin adoptarea lor aproape fără nicio dezbatere în Guvern, urmând ca, în final, Parlamentul, pus la remorca Executivului, să le aprobe în foc automat. Simplu ca bonjour. Numai că aceasta nu e democraţie. Şi, de cele mai multe ori, legile nedezbătute sunt rele.

Să mai facem un efort de onestitate. Şi pentru parlamentari a fost comod. Programul în plen s-a redus la o zi şi jumătate, în care aleşii naţiunii, cei care de fapt trebuie să fie responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă, rău sau bun, s-au obişnuit să ridice maâna aşa cum dictează şeful de grup sau, tot la dictare, să apese pe taste când votul este electronic. Legislativul s-a lenevit. Şi s-a moleşit. Se va trezi acum oare?

Guvernul Ponta a pornit-o şi el cu stângul. A utilizat din plin metoda ordonanţelor de urgenţă. Până când unii parlamentari, nu prea mulţi, dar suficient de vocali - sun