In termeni practici, in cazul in care pentru o anumita tranzactie se aplica taxarea inversa, furnizorul emite catre cumparator o factura fara TVA, iar cumparatorul inregistreaza in decontul sau de TVA atat taxa colectata cat si pe cea deductibila aferente acelei tranzactii. In acest fel, se elimina decontarile privind TVA intre parteneri si fata de bugetul statului.

Desigur, aplicarea taxarii inverse, in functie de tranzactiile avute in vedere, este conditionata de anumite elemente care pot diferi in functie de natura tranzactiilor. In cazul livrarilor de energie electrica, prima conditie si cea mai simplu de indeplinit este ca atat furnizorul cat si cumparatorul sa fie persoane impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania. Situatia se complica insa cand vine vorba de cel de-al doilea set de conditii, specific tranzactiilor de energie electrica.

La inceputul lunii august, cand a fost publicata Ordonanta Guvernului 16/2013 privind modificarea Codului fiscal, taxarea inversa pentru electricitate, in vigoare de la 1 septembrie 2013, ar fi trebuit sa fie conditionata de cateva obligatii suplimentare, relativ simplu de indeplinit. Mai exact, cumparatorul ar fi trebuit sa transmita catre furnizor: o copie a licentei de furnizare de energie electrica, eliberata de ANRE, care sa ateste calitatea cumparatorului de comerciant de energie electrica si o declaratie pe propria raspundere din care sa reiasa ca activitatea sa principala, in ceea ce priveste cumpararile de energie electrica o reprezinta revanzarea, iar consumul sau propriu, din energia electrica cumparata, este neglijabil. De precizat ca OG 16/2013 nu aducea nicio clarificare cu privire la definitia termenului „neglijabil”.

Piata parea destul de deschisa la aceasta masura, mai ales ca obligatiile asociate acesteia nu pareau greu de indeplinit, iar taxarea inversa ar fi creat anumitor jucat