Acum la împlinirea a 141 de ani de la moartea marelui erou naţional Avram Iancu putem afirma cu tărie că acest Crai al Munţilor ne-a lăsat moştenire cel mai frumos testament: „Unicul dor al vieţii mele fiind ca să-mi văd Naţiunea mea fericită”.

Doar Mihai Eminescu a mai lăsat asemenea frumoase cuvinte care au devenit nepieritoare:

"Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,

Tara mea de glorii, tara mea de dor,

Bratele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ti mare, mare viitor!"

Idealurile pentru care a trăit, a luptat şi s-a sacrificat Avram Iancu s-au împlinit după 46 de ani de la moartea sa, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Alături de marii făuritori ai Marii Uniri se află şi Avram Iancu, împreună cu tribunii şi căpitanii săi, pentru că programul stabilit la 3/15 mai 1848 la Blaj a rămas orientarea politică de bază până la îndeplinirea visului de veacuri al românilor.

Dacă Avram Iancu nu lupta şi nu se sacrifica pe altarul istoriei Neamului Românesc acum noi vorbeam ungureşte, îi sărbătoream şi îi omagiam pe Hatvany, Kemeny, Kossuth, Horty şi alţi lideri unguri, care nu au dorit altceva decât suprimarea şi supunerea românilor. Iată de ce Iancu al nostru nu este iubit de unguri, pentru că idealul său s-a împlinit şi acum se încearcă denigrarea şi defăimarea Iancului, un adevărat martir şi erou al Naţiunii Române.

În zilele noastre unii au încercat să-l spânzure pe marele erou, fără să-şi dea seama că geniul lui Avram Iancu este nemuritor, iar alţii au scris pe coperta unei reviste, sub formă de întrebare: “Avram Iancu, erou sau criminal?”, desigur numai nişte ticăloşi şi mizerabili pot face aşa ceva.

Şi mai grav este faptul că recent s-a încercat ca din stema judeţului Alba să fie înlocuite Tricolorul şi sigiliul lui Avram Iancu, adevărate simboluri naţionale, cu simboluri habsburgice. Acum este mo