E ca în filmele în care cei din tranşee aruncă grenade, iar cei care încearcă să scape nevătămaţi fug în zigzag. Jocul lui Antonescu de-a opoziţia e încercarea de a recupera pierderile suferite din cauza PSD şi a căderii sale în sondaje. Felul în care Crin forţează jocul său în USL e practic ultima sa carte.

USL se gripează iar una dintre explicaţii ar putea fi faptul că alianţele politice pot rezista dacă se construiesc pe proiecte politice comune şi nu venind din zone total opuse, şi cu atât mai mult construite pe orbirea plină de ură faţă de un adversar politic. Diluarea proiectului uselist nu trebuie să mire pe nimeni, în fond ceea ce au de gestionat sunt o sumă de orgolii, interese politico-mafiote, uriaşa dezamăgire că nu au reuşit să pună Justiţia cu botul pe labe, felul în care realitatea politică, economică şi socială nu prea mai ţine cont de calculele politice. Că viaţa bate filmul/politica o arată felul în care protestele pentru Roşia Montană devin tot mai greu de deturnat şi de pus la rever de către USL.

Nici unul dintre cei doi, Crin şi ponta, nu au avut în cap politici publice, proiecte, fiind conduşi de retorica din studiourile antenelor, nimic altceva decât Jos Băsescu. Cum proiectul Jos Băsescu a fost doar o golăneală, cei doi viteji s-au trezit cu o ţară pe mână, incapabili să o administreze. Dacă ne aducem aminte cei doi au venit după vacanţă cu acelaşi discurs şi probabil că ar mai fi ţinut o vreme până dădea zăpada, însă strada i-a aruncat într-o realitate politică şi socială care a schimbat regulile jocului.

Pe piaţa zvonurilor şi a speculaţiilor circulă diverse teorii de la ruperea USL până la scenariul potrivit căruia de fapt cei doi, Crin şi ponta, prin poziţionările divergente, la înţelegere, ocupă întreg spaţiul politic. Câte puţin din fiecare o fi, laboratoarele useliste sunt în fierbere şi asta pentru că,