Imediat după plecarea Patriarhului Chiril din Republica Moldova, autorităţile de la Moscova au introdus embargo la vinul moldovenesc. Acest lucru era de aşteptat, dar unii şi-au manifestat deschis surprinderea. Unul dintre aceştia a fost preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, care s-a arătat stupefiat, calificând gestul Rusiei drept un „act neprietenesc, necreştinesc şi nefrăţesc“.

Ce să înţelegem prin asta? Să fie un ecou al întâlnirii recente cu Patriarhul Chiril, care l-ar fi asigurat de relaţiile creştine, prieteneşti şi frăţeşti dintre popoarele celor două ţări? Sau asta vine din vremuri mai vechi, sovietice, când Nicolae Timofti îndeplinise funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie din RSSM şi auzise des teza oficială a PCUS despre „prietenia popoarelor“ şi rolul „fratelui mai mare rus“ şi, ca orice minciună repetată, devenit adevăr în ultimă instanţă?

Comuniştii, la rândul lor, precum şi alte grupări care pozează în susţinători ai integrării euroasiatice, au exprimat ideea că de vină pentru introducerea embargoului la vin ar fi producătorii moldoveni şi, mai ales, autorităţile actuale ale Republicii Moldova. Este deja un tipar obişnuit şi consacrat de PCRM: când ei nu sunt la putere, de orice problemă creată sunt de vină guvernanţii, în niciun caz, deloc, nici cât negru sub unghie, cei din afară, mai ales când e vorba de Rusia. Cazul cel mai cunoscut este legat de începutul războiului pe Nistru din 1992, comuniştii tot trâmbiţând că de vină de declanşarea conflictului armat ar fi fost autorităţile de la Chişinău, în niciun caz cele de la Tiraspol sau de la Moscova.

De partea cealaltă, a partidelor de la guvernare, mesajele nu diferă prea mult. Cam toţi declară la unison faptul că doar Rusia e de vină de instituirea embargoului la vinul moldovenesc şi că producţia noastră este foarte bună, chiar prea bună, spun unii maliţio