Vestea că un fost şef al unei instituţii din judeţ s-a plasat la coada listei, în urma concursului intern organizat pentru a se stabili cine este angajatul care părăseşte instituţia pentru a se reduce personalul cu 4%, a fost ieri, într-un cerc de cunoscuţi, motiv de discuţie. „Aşa e când nu mai ai susţinere!”, a-ncercat să-l salveze cineva. „Ce să-i faci, asta e viaţa, asta e politica! Astăzi trebuie să te strecori dacă vrei să ajungi undeva!”, a rezumat, în puţine cuvinte, altcineva situaţia, sugerând că de data asta cel în discuţie n-ar mai fi ştiut să se strecoare.
„Strecuratul” a ajuns la rang de artă. „Nu-i normal să arzi etapele!”, sar la gâtul tinerilor toţi cei care şi-au aşteptat rândul şi aşa, aşteptând, le-a trecut tinereţea. Pentru o funcţie ai nevoie de experienţă, de echilibru, e musai să te impui profesional în faţa subalternilor, nu să bifezi la primul loc de muncă în CV postul de director. Greşit, spun promotorii tinerilor. Tocmai de asta e nevoie, să scapi sistemul de stat de şefii nărăviţi la de toate. Să vină oameni noi, care nu s-au contaminat de simptomul şpăgii, al pilelor şi al pupatului în fund până vezi funcţia.
O fi bine sau nu că, pentru ascensiunea tinerilor, se fac derogări, se luptă pentru excepţii, se încalcă legi sau reguli, vom vedea în timp. Ce vede omul simplu, tânărul încă nehotărât pe ce cale s-o apuce, nu e însă atât de simplu de digerat. Vede că avântul şi tinereţea nu „se pupă” în toate cazurile cu treaba bine făcută, nu întotdeauna sunt însoţite de competenţă sau măcar determinarea de a învăţa „cu ce se mănâncă” funcţia respectivă. Şi într-o astfel de vâltoare, copiii vor să fie, când vor fi mari, Gigi Becali sau Elena Băsescu. O spun consilierii psihologi din şcoli, dacă mai e nevoie să certifice cineva care sunt reperele generaţiei actuale. Oamenii cu adevărat profesionişti în domeniul lor au