Preot Ioan ŞTEFĂNESCU
De multe ori ne atenţionează Sf. Evanghelie, ca nu cumva lumina ce ni se pare că este întru noi să fie întuneric, căci cu atât mai mult vom trăi în întuneric. Dar cine mai ia în seamă azi atenţionările Sfintei Evanghelii? Foarte puţini! Pentru cei mulţi contează doar trupul, confortul, satisfacerea patimilor şi poftelor de tot felul. Deşi îndemnul Mântuitorului este “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă, mulţi nu ţin cont de el şi s-au îmbolnăvit şi trupeşte, dar mai ales sufleteşte. Nu mai raţionalizează, pentru că sufletul adaugă puterea de a raţiona. Nu mai lucrează aşa cum îi sfătuieşte Dumnezeu, ci cum îi sfătuieşte vrăjmaşul. Drept urmare, mulţi se sălbăticesc, pierd nobleţea altoiului dumnezeiesc. Odată sălbăticiţi, intră în dezordine; raţiunea nu mai poate controla viaţa, şi se supun poftei. Mulţi au început să se ataşeze de lucruri dăunătoare şi resping ceea ce este folositor. Totul devine cu susul în jos. Raţiunea ajunge să justifice păcatul şi să caute prilejuri de păcat tot mai rafinate.
Omul cade, încet, dar sigur, din viaţa duhovnicească la care a fost chemat, în viaţa trupească: totul pentru trup, neglijând complet nevoile sufleteşti. Asemenea viaţă trupească sfârşeşe în a se întoarce şi ea împotriva trupului. Excesele de tot felul vor sfârşi prin a surpa sănătatea trupului prin chiar faptele noastre păcătoase, adică făcute fără Dumnezeu. Ataşaţi de alcool, de petreceri, de mâncare multă şi bună, ne ruinăm sănătatea!
Bunul Dumnezeu încearcă, prin glasul Sfintei Evanghelii, să ne atragă atenţia şi să ne întoarcă de pe calea cea rea. Câteodată, ne dă un necaz mare sau chiar o boală gravă, pentru că împietrirea noastră nu răspunde la altceva. Unii se folosesc de asemenea momente grele din viaţă, date de Dumnezeu spre îndreptare, pentru a face pocăinţa aştept
