Din textul documentului „zgârâiat“ pe o „carte de lemn cerată“, în urmă cu 1882 de ani, de un jurist-grefier cu nume roman rezultă clar la acea dată şi numele antic romanizat, Alburnus Maior. Dovada a stat la adăpostul munţilor peste 15 secole.

6 februarie 131 este data la care un jurist cu nume italic, Valerius Firmus, a „zgârâiat“ pe ceara moale a unei tăbliţe cerate un contract de închiriere a forţei de muncă într-o mină de aur din Roşia Montană. Fără să ştie, Firmus a redactat certificatul de naştere al Roşiei Montane.

Din documentul cu valoare unicat, Tab.Cer.D.XVII, rezultă clar existenţa localităţii şi numele antic romanizat-Alburnus Maior. Valoroasa „carte de lemn cerată“, cu dimensiunile de 137x68 mm, se înscrie pe lista documenelor cu valoare istorică, lingvistică şi juridică, descoperite la Roşia Montană.

Tăbliţele, ascunse în mine de aur 1.500 de ani

Tripticele, cum mai sunt cunoscute, cele mai multe descoperite între anii 1786 şi 1855, cuprind texte din contracte de vânzare-cumpărare, de împrumut cu dobândă, de asociere, dovezi de cheltuieli şi preţuri. Traducerea textelor, dar şi desene după tăbliţele descoperite la Alburnus Maior se găsesc în lucrarea lui I.I.Rusu, „Inscripţiile Daciei Romane“, volumul I.

La Roşia Montană s-au găsit 50 de tăbliţe cerate, dintre care jumătate au fost distruse integral sau parţial, din nepricepere, ignoranţă sau rea-credinţă. Întregi sau părţi s-au păstrat 25. Cele mai multe au fost scoase din ţară şi se află la Budapesta, Viena, Berlin. Cele 25 de „cărţi de lemn“, cum mai sunt cunoscute, au fost publicate integral, în 1873, cu comentarii şi ilustraţie grafică, de către eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce susţin toţi cei care le-au studiat este faptul că tripticele sunt documente extrem de rare şi de o foarte mare importanţă. Sunt o dovada despre răspândirea limbii latine vulgare în cel