Soacra este prin tradiţie acea rudă de care trebuie să te fereşti sau, după caz, pe care trebuie să o câştigi din prima de partea ta.

Există şi soacre bune de pus la rană, dar şi… poame acre, în graţiile cărora, oricât de mult ai încerca, tot nu reuşeşti să intri.

Studiile arată că 60% dintre cuplurile căsătorite au de suferit din cauza relaţiilor cu socrii. Mai mult, aceleaşi studii arată că majoritatea conflictelor au loc între noră şi soacră.

Dar ca pentru orice regulă, există şi exceptii.

În primul rând, o soacră bună încearcă să îşi primească nora cu sufletul deschis, eliberat de prejudecăţi şi gelozie, acceptă faptul că nora face parte dintr-o altă generaţie, că înţelege viaţa altfel, încearcă să înţeleagă că fiul său o iubeşte şi o doreşte aproape de el.

Reţine! Soacrele sunt ca toţi părinţii. Le place să fie de ajutor, astfel simţindu-se utile.

Nu te bârfeşte

Soacra ideală nu o vorbeşte de rău pe soţia fiului ei. Dacă are ceva să-ţi spună, îţi spune în faţă, nu bârfeşte cu altcineva despre tine.

Te priveşte ca pe o fiică

Soacra perfectă ar trebui să conştientizeze că fiul ei vă iubeşte pe amândouă, numai că vă iubeşte pe fiecare în alt fel… Normal este ca soacra să-şi considere nora ca pe un copil de-al ei.

Te înţelege

Tocmai pentru că te priveşte ca pe o fiică, soacra ideală îţi înţelege temerile şi stângăciile, te susţine şi îţi ia apărarea când băiatul ei nu are dreptate în disputele pe care le aveţi.

Bunica mi-a dat voie…

Soacra ideală îşi răsfaţă nepoţii în limitele admise de către tine şi soţul tău. Chiar dacă greşiţi cu ceva, soacra nu ar trebui să vă facă observaţie în faţa copilului.

Nu intervine în discuţiile voastre

Soacra nu intervine, dacă nu este rugată s-o facă. Ea ar trebui să considere că atât fiul ei, cât şi soţia lui sunt destul de maturi pentru ca să-şi rezolve