Roşia Montană este o afacere veche, pe care au cauţionat-o toate guvernările. O întrebare simplă: de ce atâtea guvernări au conservat această problemă şi niciuna nu a avut curajul de a-i da aviz pozitiv? Privind spre actuala reacţie a societăţii civile în cazul Roşia Montană m-am gândit că ar putea deveni brand de ţară. Măcar pentru o vreme. Brand-ul de ţară – Roşia Montană. Roşia Montană este o afacere veche, pe care au cauţionat-o toate guvernările. O întrebare simplă: de ce atâtea guvernări au conservat această problemă şi niciuna nu a avut curajul de a-i da aviz pozitiv? Mai departe: de ce nu a exploatat statul român la Roşia Montană? S-a descoperit exploatarea odată cu venirea canadienilor? Cum a exploatat România aurul până la venirea acestei firme? După retragerea aureliană a murit afacerea? Întrebări pe care le poate pune şi un copil de clasă primară, cu răspunsuri pe care le poate da acelaşi copil. Problema „Roşia Montană” exprimă foarte bine ceea ce s-a întâmplat în România postcomunistă şi ce se întâmplă sub ochii noştri. E vorba de spolierea a avuţiei naţionale. Ştiu că sună lemnos ceea ce spun, dar asta cred că este. Vorbim astăzi despre fostele zone industriale care puteau fi actualele zone industriale. În locul lor avem mall-uri. Nu chiar toată industria României a fost aşa cum a declarat-o fostul premier fesenist şi actualul liberal Petre Roman, adică „fier vechi”. Cel puţin la Iaşi ştiu că au dispărut fabrici care erau cu tehnologia la zi. De ce nu „au mers”? Unde a fost statul român atunci când au fost distruse? Ceea ce se întâmplă cu Roşia Montană este emblematic pentru realitatea noastră postcomunistă. Diferenţa o face manifestarea publică împotriva exploatării. Faţă de distrugerea multor obiective economice strategice au protestat doar salariaţii. Degeaba! Măcar acum se strigă şi poate fi începutul unei noi etape în evoluţia noastră. Prezent fi