Poetului Mircea Dinescu îi apare un poem în cartea omagială „Floarea darurilor“, un volum colectiv ce cuprinde scrierile a 262 de poeţi dedicate preşedintelui Republicii Socialiste România Nicolae Ceauşescu. Lucrarea va fi scoasă la licitaţie sâmbătă de Casa Artmark, cu preţul de pornire de 29.000 de euro.

Contactându-l pe scriitorul Mircea Dinescu am aflat şi noi în sfârşit răspunsul la o întrebare care revenea obsesiv pe vremuri în timpul orelor de română: „Ce a vrut să spună poetul?“. Conform declaraţiei sale, poetul a vrut să-şi bată joc de omagiu şi de cel omagiat. „Prin poemul meu «Grâu păzit de maci» din volumul «Proprietarul de poduri» am făcut mişto de comunişti. «Poetul dacă doarme netulburat în flori / Treziţi-l voi prieteni, căci vin secerători / Cu palme înroşite ascunse printre maci / Dacă eu tac, tu mâine n-ai nici un drept să taci.»

Despre ce vorbesc eu acolo? Exact despre comuniştii care vin să strângă de gât poetul. Nu e nici pe departe un omagiu, ci o înjurătură. E drept că apar în volumul ăla în compania unor celebri mâncători de căcat, dar asta e. I-am tras-o lu' nea Nicu, în volum omagial! Sunt mândru de asta!“ Referitor la modul cum se scriau în Epoca de Aur volumele omagiale, poetul Florin Iaru ne-a povestit: „În anii '80 eu lucram la Cartea Românească. Cum pe 26 ianuarie era ziua lui Ceauşescu, deja de pe 24 venea omul de la partid să vadă volumul omagial. Trebuie spus că erau două feluri de autori: unii care spărgeau cu această ocazie uşile editurilor cu capul, fiind în stare să şi plătească pentru a le apărea numele în volumele omagiale, iar alţii care se lăsau mai greu, mai ales numele grele. Partidul avea nevoie de poeţi mari, nu de râmători. Numai că poeţii importanţi nu prea voiau să le apară numele în asemenea porcării. Şi, dacă priviţi cu atenţie, veţi vedea că Omagiile erau scrise mai ales de poeţi de eşalonul doi sau