Dimineaţa de sâmbătă a prilejuit, astfel, întâlnirea cu ansamblul „Altenberg”: Christopher Hinterhuber, pian, Christoph Stradner, violoncel, şi Amiram Ganz, vioară.

Cronică realizată de Toma Popovici

Pe scena muzicală românească, genul cameral nu beneficiază din partea publicului de aceeaşi consideraţie arătată faţă de genul simfonic, concertant, sau faţă de cel de operă; şi este păcat, deoarece muzica de cameră îndreaptă actul artistic într-o zonă a trăirilor emoţionale ce nu poate fi regăsită în niciun alt gen. Căldura umană aparte, intimitatea comunicării, elevaţia spirituală, muzica plină de conţinut, din care artificiile de virtuozitate de dragul virtuozităţii lipsesc, sunt bogăţii sufleteşti pe care repertoriul cameral ni le dăruieşte din plin.

Meritul Festivalului „George Enescu“ este acela de a fi invitat de-a lungul anilor, pe scena de concert, formaţii camerale de prim rang, de cea mai înaltă ţinută artistică. Dimineaţa de 14 septembrie a prilejuit, astfel, întâlnirea cu trio-ul vienez „Altenberg“: Christopher Hinterhuber, pian, Christoph Stradner, violoncel, şi Amiram Ganz, vioară. Desfăşurat sub tematica „Enescu şi contemporanii săi“, recitalul a propus două lucrări de tinereţe ale compozitorilor Dimitri Şostakovici (Trio nr. 1 în do minor, op. 8) şi George Enescu (Trio în la minor), urmate de una din capodoperele camerale ale secolului al XX-lea, Trio-ul în la minor de Maurice Ravel.

Amprentă romantică

Cei trei artişti au arătat o stăpânire deplină a artei şi măiestriei cântatului în ansamblu şi o evidentă afinitate de sensibilitate, temperament şi concepţii muzicale. Dozajul sonorităţilor a fost unul ideal, în niciun moment linia vreunui instrument nu a fost pusă în umbră de a altuia, şi în acelaşi timp fiecare element al texturii muzicale a putut fi perceput cu maximă clarita