Aceasta este părerea unui Preşedinte al Consiliului de administraţie al uneia dintre băncile comerciale din România.

Acum două săptămâni am fost invitat la Colegiul de Excelenţă în Afaceri, eveniment organizat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România. Am participat cu plăcere, cu intenţia clară de a asculta opiniile critice şi soluţiile reprezentanţilor IMM cu privire la refacerea potenţialului acestui sector. În fapt, “furnicile” unei economii, un sector cu potential ridicat în creşterea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă. Mă interesează sectorul atât în calitate de consilier cât şi în cea de Presedinte al CA la Fondul Român de Contragarantare.

După 4 ore de discuţii cred că am înţeles problemele ridicate de IMM uri: birocraţia excesivă, presiunea fiscală ridicată pe contribuabilii corecţi, numărul mare de taxe parafiscale, evaluarea posibilităţii ca TVA la încasare să fie optional, necesitatea evaluării calitative a acordării ajutoarelor de minimis prin instituirea unor criterii de performanţă (activitate desfăşurată într-un sector prioritar, număr de locuri de muncă realizat, gradul de inovare, cifra de afaceri si rezultatele anterioare).

Profitând de prezenta distinsului oficial al unei bănci importante din România, tema care a consumat cea mai mare parte a dezbaterii a fost cea legată de creditare. Sau mai bine zis de lipsa creditării IMM urilor de către sistemul bancar. Reprezentantii IMM au arătat că în 2012 circa 92% reprezintă din IMM uri se autofinanţează acum în România şi că doar un sfert dintre IMM uri mai poate apela în vreun fel sau altul la creditare. La întrebările întreprinzătorilor De ce toate IMM urile au allocate de către bănci un coeficient de risc atât de mare la evaluarea dosarelor de creditare, de ce coeficientul de risc nu tine cont în mod relevant de s