Ca geolog, am înghiţit, în ultima săptămînă, tone de tîmpenii debitate pe toate posturile de televiziune, legate de subiectul Roşia Montană (toate, în afară de TVR, care difuza romanţe, desigur). Doar un exemplu de ieri seară, dintr-o dezbatere: Directorul RMGC: - Valoarea zăcămîntului de la Roşia Montană este de 9,8 miliarde de dolari... O ţoapă proastă, deci ministru: - Dar cum aţi cîntărit dumneavoastră aurul ăla din interiorul muntelui? Directorul a rămas în freeze cu cea mai rotundă gură pe care am văzut-o la televizor, după filmările paparazzeşti cu Gyorfi într-un motel. Bun. În afară de acest exemplu de tembelism flagrant, cohorte de părerişti de toată mîna şi de conspiraţionişti de cafenea şi-au extras în spaţiul public mucii din nas, cu tot cu neuronul stingher agăţat de, cu titlul de opinii avizate. Nu mă pot abţine, încă un exemplu: Tatăl şcolii româneşti de şantaj de presă, azi parlamentar PNL, face o flotare logică demnă de Gătaia, sub eticheta de dezvăluire cutremurătoare: "Există o metodă MULT MAI IEFTINĂ de a extrage aurul, nu cu cianuri, ci cu tiosulfat de sodiu, brevet românesc!". Dar ăia de la RMGC, ce să vezi, ai dracu, vor mai scump şi mai otrăvitor. Geaba le zice Naşu că măi copii, că nu-i bine, ascultaţi la un om bătrîn - ei nu şi nu, batman, batman! O singură concluzie, după orele pierdute de-ampulea la televizor, că mă obligă meseria: în spaţiul public nu contează argumentele, contează emoţia. O spuseseră alţii înainte dar nu i-am crezut integral, revenind obsesiv la logica argumentaţiei lucide, ce nu valorează nici doi bani. Asta e comunicarea, aşa se joacă în războiul ultimelor zile ale USL, interese PSD contra interese PNL, minerii ieşiţi din pericolul de moarte al subteranelor turistice, îmbrăţişaţi de copilaşi şi de soţii în lacrimi - contra tinerii intelectuali antisistem şi pro-mămăruţe pe fir de iarbă, care n-au avut şansa defulări