La şase ani de la înfiinţare, Consiliul Naţional al Elevilor a rămas o structură izolată, majoritatea preşedinţilor consiliilor şcolare nefiind nici măcar primiţi să asiste la şedinţele Consiliilor de Administraţie ale şcolilor, ce să mai vorbim de consultarea acestora.
Ţara noastră continuă să împrumute forme din Occident pentru a părea „în rând cu lumea” şi să le abandoneze apoi când Europa, preocupată de propriile ei probleme, îşi întoarce faţa de la România.
Conştienţi că mecanismul învăţământului românesc tinde să devină absurd dacă omite cu bună ştiinţă obiectul asupra căruia îşi concentrează tot efortul, elevul, reprezentanţii Ministerului Educaţiei au înfiinţat în 2007 Consiliul Naţional al Elevilor, cu scopul de a apăra și promova drepturile și interesele elevilor și de a implica elevii în actul educațional, viața civică, socială și culturală.
S-au format astfel Consilii ale Elevilor la nivel de judeţ şi de şcoală, reprezentanţii acestora fiind aleşi în mod transparent şi democrat.
Nu despre democraţie se poate vorbi şi cu privire la rolul existenţei acestor structuri, ele fiind ignorate de Minister şi de şcoli în luarea deciziilor, de parcă nu pentru elevii pe care îi reprezintă, s-ar lua aceste decizii.
Deşi nu le dă drept de vot, legea le impune Consiliilor de Administraţie ale unităţilor şcolare să consulte şi reprezentanţii elevilor atunci când se iau decizii. Dar legea îi sperie doar pe cei mici.
Conform unei statistici realizate de Consiliul Național al Elevilor în perioada 25 martie – 31 martie 2012, din 999 de unități de învățământ în doar 326 de unități (adică 32,56%) reprezentantul elevilor participă permanent în Consiliile de Administraţie ale unităţilor şcolare, în 218 unități (21,77%) participă parțial iar în 455 de unități (45,45%) reprezentantul elevilor nu participă deloc.
Astfel, doar în 54,33% din u
