Alegeri parlamentare organizate de 3 ori în 2 ani, 3 guverne în 3 ani şi perfomanţa de a fi singurul stat din lume în care parlamentul nu a reuşit să aleagă preşedintele vreme de aproape 3 ani – aceasta este imaginea vieții politice a Republicii Moldova, unde criza pare că definește o caracteristică constantă a jocurilor de putere de la Chișinău.

Instabilitatea politică de la Chișinău a debutat în 2009, pe fondul organizării de alegeri parlamentare anticipate, sub presiunea minirevoluției Twitter, ca­re a contestat victoria incertă ob­ți­nu­tă de PCRM la scrutinul organizat câ­teva luni mai devreme și a permis cre­area Alianței pentru Integrare Eu­ro­peană (AIE), formată din PL, PLDM și AMN. AIE a obținut 53 mandate de de­putați, care au asigurat majoritatea ne­cesară susținerii Guvernului Vlad Fi­lat, dar care au fost insuficiente pen­tru alegerea președintelui statului (61 de voturi). Marian Lupu, candidatul pro­pus de AIE, nu a întrunit votul a cel puțin 61 deputați în urma a două ten­tative succesive de alegere a șe­fu­lui statului, situație care a dus la or­ganizarea unui nou scrutin legislativ în 2010, în urma căruia a fost format Guvernul AIE II, condus tot de către Vlad Filat. Rezultatele alegerilor le­gis­lative din 2010, deși nu au adus AIE numărul minim de mandate par­la­men­tare necesare alegerii preșe­din­te­lui statului, au consolidat poziția aces­teia (59 mandate). În 2012, pe fondul altor tentative ratate de a-l alege pre­șe­dinte pe Marian Lupu, liderii AIE au acceptat desemnarea unui can­di­dat in­dependent - Nicolae Timofti (sus­ținut și de grupul Partidului So­cia­liștilor, des­prins din PCRM) pentru a evita or­ga­nizarea unui nou scrutin le­gislativ an­ticipat. Ultima criză politică din Re­pu­blica Moldova a fost în 2013 și s-a în­cheiat cu crearea Guvernului AIE III, con­dus de Iurie Leancă, după ce Cur­tea Constituțional