Când vorbeşti despre Grecia trebuie să-i dai mare dreptate lui Thales (cel cu teorema…) care spunea că “trebuie să-ţi câştigi frumuseţea nu la înfăţişare ci şi în felul de viaţă”. Cei care au vizitat-o, au văzut că peisajul Greciei este unul arid, că are foarte multă piatră iar singurele fiinţe care apreciază, la superlativ, acest peisaj sunt caprele. Dar nu din această pricină trebuie să iubeşti Grecia. Nici pentru apele sale extrem de albastre şi nici pentru “all inclusive”-ul de peste vară. Spiritul grec ne avertizează că plăcerile sunt muritoare iar virtuţile sunt veşnice. Şi că nu trebuie să mergi până la Delphi ca să afli, de la Apolo, că cel mai important lucru din lume este să te cunoşti pe tine însuţi. Asta înainte de a afla ce-ţi rezervă viitorul… Pentru a înţelege toate acestea e suficient să stai de vorbă cu un grec. Mai ales dacă îl întâlneşti la Petroşani şi îţi vorbeşte, la perfecţie, limba…
Aristotel crede că…
Omul este prin natura sa o fiinţă socială
În anul 1948, grecii care se împotriveau regimului militar au trebuit să-şi părăsească ţara-mamă şi să ia drumul pribegiei. Familia Iliopoulos se trăgea din Alepohori/ Euros, o localitate aflată în provincia Tracia din nordul Greciei. I-a ajutat să ajungă la noi Crucea Roşie Internaţională. Pe când avea doar 8 ani, Iorgos a lăsat în urmă dulcea casă împreună cu mama sa Xafnio şi surorile sale Anastasia, Sofia şi Ana. Au plecat în necunoscut, alegând România deşi “oferta” era mult mai mare şi, poate, mult mai tentantă. Tatăl său, Stavros, era mobilizat şi li s-a alăturat mai târziu. Familia a ajuns, pentru prima dată în Bulgaria, la Sliven. A fost doar o ţară de tranzit pentru că, după doar doi ani, au sosit în România. La noi în ţară, cei de la Crucea Roşie i-au repartizat tocmai la Florica, o localitate aflată la 5 km de Piteşti. Florica era moşia tradiţională a
