USL fumegă astăzi, iar fitilul a fost aprins de Crin Antonescu, folosind drept combustibil energia Pieţei Universităţii. După câteva luni de hiper-majoritate, scena politică este pe cale să fie fracturată de un nou clivaj major care va aduce mai mult echilibru politic, un risc crescut de instabilitate şi o recalibrare a jocului de putere cu implicaţii până la sfârşitul acestui deceniu. În urmă cu vreo şapte luni, întrebam pe acest blog dacă îşi permite PSD o absenţă de 20 de ani de la Palatul Cotroceni.Spuneam atunci că, în ipoteza în care PSD nu va avea un candidat şi îl va susţine pe Crin Antonescu, social-democraţii îşi vor lua adio de la funcţia prezidenţială până în 2022-2024. Cu alte cuvinte, de la ultimul preşedinte de stânga al României până când PSD ar mai avea posibilitatea reală de a câştiga funcţia prezidenţială vor trece cam 20 de ani. Ultimul schimb de replici petrecut ieri seară între Victor Ponta şi Crin Antonescu vine să confirme că PSD nu îşi permite 20 de ani de absenţă de la Palatul Cotroceni. Va avea candidat propriu, un candidat al stângii, acest lucru petrecându-se nu doar la dorinţa liderilor PSD, ci şi sub influenţa unui factor neaşteptat: presiunea străzii care i-a aruncat pe Crin şi pe Victor, artizanii USL, pe căi politice diferite ce i-ar putea aduce, peste numai un an, în postura de adversari în cursa prezidenţială. Cum s-a ajuns însă la această stare de lucruri? Uniunea Social Liberală a câştigat alegerile de o manieră entuziasmantă. Călărind un tsunami popular care nu mai lovise coastele mioritice de la începutul anilor `90, USL a câştigat potul cel mare. Poate prea mare pentru nevoia de echilibru democratic. Peste 60% din voturile celor aproape 7,7 milioane de români care au venit la vot, reprezentând 4,3 milioane de alegători uselişti. Raportat la numărul tot