În politichia de la noi, dacă stai în preajma sfîntului ciolan, gîndeşti cu totul altfel decît cei care se află mai pe la coada mesei sau flămînzesc în picioare şi aşteaptă să se mai ridice careva de la ospăţ, să-i ia locul. Care-i la masă vrea să rămînă acolo, cine-i pe lista invitaţilor fără loc se agită să capete un scaun şi ceva de ros, că doar n-a luptat de amorul artei. Crin Antonescu are el un scaun, dar nu e cel la care visează. Aşa că din cînd în cînd agită apele, dacă i se pare că promisiunile de acum doi ani nu mai sănt rostite cu aceeaşi convingere. Sub el însă în PNL, se agită strategii şi cei care ştiu că nu mai pupă nimic cîtă vreme el dă direcţia şi răsplăţile în partid. Cei din urmă ştiu încă un lucru, că dacă ajunge Crin preşedinte, îi va scoate în faţă tot pe oamenii lui. De ce s-ar omorî, aşadar, pentru el? Ăştia sînt cei care dau în Ponta, cu gîndul că poate astfel s-o rupe USL, şi calculînd că dacă Antonescu nu mai are cu ce se lăuda, îl aşteaptă judecata partidului. Apoi or mai vedea. În PSD, socotelile sînt mai simple – nu cred că mai exacte, dar asta e treaba lor. Dacă au şi candidat la preşedinţie, Ponta sau altul, şi omul lor ajunge preşedinte, numeşte premier, cînd o fi momentul, tot pe unul de-al lor. Ceea ce ar însemna noi funcţii cîştigate – la Cotroceni, pe la ambasade şi-aşa mai departe, başca guvernul. Că dacă se schimbă majoritatea, prin ruperea USL, se poate întîmpla să treacă şi vreo moţiune de cenzură, adică să pice Ponta şi să se tulbure apele în Parlament, pesediştii cu farfuriile în aşteptare nu par să ia în calcul. În schimb pesediştii cu farfuriile pline le spun celor care salivează că nu e momentul, că intră ţara în criză, că ajung la mîna lui Băsescu. Drept care se scarpină caracuda pe solzii ei mici şi zice: „Să rămînem cu USL, dar să avem şi omul nostru pentru Cotroceni!” Că asta nu se poate – cel puţin