Roşia Montană l-a scos pe Crin Antonescu din letargia politică, din cauza căreia a ajuns la cel mai scăzut nivel în sondaje, la capitolul încredere.
Este pentru prima oară, după o lungă perioadă de timp, când preşedintele PNL încearcă să se plieze pe o temă cu rezonanţă în rândul electoratului pe care l-a trădat demult: alegătorii de dreapta, dezamăgiţi de întreaga clasă politică, care ştiu că liberalismul veritabil înseamnă, în special, instituţii solide şi, în consecinţă, un stat funcţional.
Pentru Crin Antonescu, probabil, contează mai puţin că respingerea proiectului Roşia Montană a generat cea mai gravă criză de la înfiinţarea USL. Fisura e gravă, pentru că cei doi co-preşedinţi ai Uniunii nu mai au încredere unul în celălalt. În aceste zile, pentru Antonescu este mai important faptul că, pentru prima oară, s-a poziţionat drept liderul opoziţiei din interiorul puterii. Pentru şeful liberal o astfel de "rebeliune" era absolut necesară. Nu şi suficientă. În PNL, însă, s-a coagulat deja o masă critică, care i-a reproşat că este prea moale în relaţia cu Victor Ponta, că, din această cauza, liberalii au luat firmiturile guvernării. Roşia Montană a pus capac, pentru că este unul din proiectele- poate cel mai important-, în care PSD-iştii i-au lăsat cu buza umflată pe PNL-işti. A fost scos de sub autoritatea lui Varujan Vosganian, ministrul liberal al Economiei, şi plasat în curtea social-democratului Dan Şova.
Încurajat de mitingurile anti-cianuri, Crin Antonescu, orbit de nevoia de a puncta electoral, a dus disputa publică cu premierul în "zona roşie", relaţiile de la vârful USL fiind la un pas de explozie.
Întrebarea legitimă este dacă Antonescu va putea atrage de partea sa energia străzii. Sunt sigur că nu. Din mai multe motive. În primul rând, şeful PNL a fost oscilant în privinţa proiectului Roşia Montană. S-a declarat, la un moment dat, f