* Istoria se repetă, la intervale mai scurte sau mai lungi; şi anotimpurile se repetă, dar la intervale egale, că toamna vine, de obicei, cam prin septembrie-octombrie, nu prin aprilie-mai. Se spune despre peştişorii de acvariu că au memoria scurtă, de câteva secunde; unii oameni au memoria de cel mult un an: în fiecare toamnă şi în fiecare primăvară se lasă cu inundaţii, iar titlurile de ştiri sunt cam aceleaşi, "Autorităţile, nepregătite în faţa apelor". Şi comentariile sunt cam aceleaşi, despre oamenii care "ca în fiecare an şi-au pierdut agoniseala lor de-o viaţă". Şi imaginile sunt cam aceleaşi: apă peste tot, prin curţi şi case, femei plângând, animale ude (neapărat animale, că astea stârnesc compasiune) etc. Şi declaraţiile politice sunt cam aceleaşi, se trimit bărci, se pun saci cu nisip, se dau ajutoare. După cum am mai spus, chestii de sezon...
* Chestii de sezon la noi, că prin alte părţi există diguri, infrastructură de protecţie împotriva inundaţiilor. Dar dacă s-ar rezolva definitiv problema inundaţiilor, n-ar mai exista sinistraţi, cărora oamenii politici să le dea ajutoare, în faţa camerelor de filmat - dacă o viitură vine în an electoral, înainte de alegeri, cu atât mai bine! Problema e că un dig construit bine nu are nevoie de reparaţii, deci nu se mai iau şpăgi din contracte cu firmele prietene, deci nu rentează - spre deosebire de sacii cu nisip, care sunt ideali: dacă nu ies la număr, evident, "i-a luat apa".
* Cu problema maidanezilor e la fel: ca o primărie sau un ONG să tragă bani de pe urma lor, trebuie ca aceştia să existe, să latre, să muşte, să fie vizibili! Dacă dispar maidanezii, dispare problema, aşadar dispar şi fondurile pentru rezolvarea acesteia. Şi cu Roşia Montană: ca un politician sau un ONG să tragă bani, trebuie să fie ceva necurat, care să scârţaie: o chestie pe faţă, transparentă, concretă, se rezolvă re
