Ghislieri Choir & Consort au concertat duminică seară la Ateneu: dincolo de ecourile liturghiei medievale se încearcă înţelegerea altei lumi

Cronică realizată de Smaranda Oţeanu-Bunea

Au trecut zece ani de când Giulio Prandi, tânăr dirijor îndrăgostit de muzica veche –barocă, clasică – a fondat alături de alţi colegi de breaslă, sub egida Fundaţiei franceze Royaumont şi a Colegiului italian Ghislieri, acest ansamblu, „Ghislieri Choir And Consort“, cu un prim obiectiv clar: redescoperirea capodoperelor muzicii sacre italiene şi germane, şi introducerea lor în circuitul concertistic.

Iar dacă răsfoiţi agenda artistică a membrilor formaţiei, nu o să vă mire că viaţa lor pare un nesfârşit turneu, cu scurte pauze, de la un festival de gen la altul, de la o catedrală la alta, de la sărbătoarea vreunui oraş la... Iar acum au fost la noi, cu cele două piese de mare greutate ale repertoriului lor, piese care, fără îndoială, sunt cerute pretutindeni.

Aşadar, un concert de miezul nopţii, prin care s-a pătruns în lumea lui Mozart – un opus scris la vârsta de 15 ani, la Salzburg: motetul Regina Coeli, în Do major, KV 108, pentru soprană, cor şi orchestră, prima dintre cele trei compoziţii mozartiene pe aceeaşi temă, o luminoasă rugă, către Fecioara Maria (Regina Cerului) – în latină „coelum“ însemnând „cer“. O rugăciune care se cânta în perioada pascală, încă din vremea Papei Grigore cel Mare (sec. VI), o trecere lină de la melodia simplă la cea polifonică, prin care credincioşii îi mulţumesc Sfintei Fecioare pentru bucuria unei vieţi schimbătoare. Cum spuneam, o creaţie deloc austeră, înnobilată de celebrul moment, „Ora pro nobis“.

Perez a atins culmea carierei sale când s-a aflat la curtea Regelui Portugaliei

Într-adevăr, un program cu piese de greutate pentru că, alături de Regina Coeli de Mozart,