Ros de morbul popularității, premierul Ponta pare capabil să intre și-n curul unui elefant, dacă ar ști că la ieșire va fi aplaudat de oxiuri.
Puțină muzică a lipsit ca descinderea în galeria de la Roșia Montană să se transforme în cea de-a treia operetă autohtonă cu tematică muncitorească, după Plutașii de pe Bistrița și Lăsați-mă să cînt de Gherase Dendrino.
Numai că domnul Ponta a greșit și de data asta gaura, căci dacă ar fi avut curajul să ridice chepengul gurii de canalizare din fața Gării de Nord, ar fi scos la suprafață mai mulți aurolaci aflați în greva foamei încă de la naștere decît mineri apretați în studiourile Gold Corporation.
Se simte de la o poștă că, la bursa din Toronto, afacerea Roșia Montană miroase a alba-neagra și că ademenirea prim-ministrului la urdinișul stupului, la nici trei zile după ce a dat cu bîta-n faguri, e o îmbîrligătură a speculanților ce mînăresc acțiunile Companiei, care ne înghimpă să credem că mîine-poimîine o să avem plăcerea de a o vedea pe Daciana Sârbu legată-n Piața Universității cu lanțuri de 24 de carate.
Ros de morbul popularității, premierul Ponta pare capabil să intre și-n curul unui elefant, dacă ar ști că la ieșire va fi aplaudat de oxiuri.
Puțină muzică a lipsit ca descinderea în galeria de la Roșia Montană să se transforme în cea de-a treia operetă autohtonă cu tematică muncitorească, după Plutașii de pe Bistrița și Lăsați-mă să cînt de Gherase Dendrino.
Numai că domnul Ponta a greșit și de data asta gaura, căci dacă ar fi avut curajul să ridice chepengul gurii de canalizare din fața Gării de Nord, ar fi scos la suprafață mai mulți aurolaci aflați în greva foamei încă de la naștere decît mineri apretați în studiourile Gold Corporation.
Se simte de la o poștă că, la bursa din Toronto, afacerea Roșia Montană miroase a alba-neagra și că ademenirea prim-ministrulu
