Noul embargo impus de Rusia la exportul de vinuri moldoveneşti a scos în evidenţă nu doar dependenţa de această piaţă, dar şi faptul că ramura vitivinicolă a ţării noastre rămâne în urma tendinţelor mondiale, arată Studiul de analiză al industriei vinicole din Republica Moldova (2008-2012), realizat de Business Intelligent Service pentru proiectul CEED II
Industria vinicolă este cartea de vizită a Republicii Moldova. Cel puţin aşa afirmă la tot pasul autorităţile şi aşa crede cea mai mare parte a populaţiei ţării. Cu ce altceva ne putem mândri dacă nu cu beciurile de la Cricova, Purcari, Mileştii Mici sau Brăneşti, dar şi cu vinurile depozitate acolo. Un recent studiu realizat de experţi de la Business Intelligent Service arată însă o altă realitate a mândriei noastre.
Plantaţii bătrâne şi recolte mici
„După embargoul rusesc din 2006, ponderea industriei vinicole la formarea PIB-ului s-a redus de la 9% la 2,3%. Cu toate acestea, sectorul vitivinicol rămâne de o importanţă strategică pentru economia naţională. Producătorii de vin generează 7,2% din exporturi şi 6,1% din producţia industrială, iar viticultorii contribuie cu 14,4% din totalul producţiei agricole“, constată autorii Studiului de analiză al industriei vinicole din Republica Moldova (2008-2012).
Situaţia din acest sector însă nu este deloc roză. „Deşi la nivel european Republica Moldova se clasează pe locul şase după suprafaţa plantaţiilor de viţă de vie, doar jumătate din acestea sunt productive, iar 40% sunt plantaţii care îşi epuizează treptat potenţialul de producţie“, menţionează autorii studiului.
Potrivit experţilor, o altă problemă e faptul că mai bine de 75% din plantaţiile de viţă de vie se află în sectorul individual, adică pe loturi mici şi răzleţe, ceea ce înseamnă că unităţile comerciale de producere a vinului nu au o posibilitate reală de a controla şi influenţa
