- Politic - nr. 181 / 17 Septembrie, 2013 Acum ceva timp, inainte de schimbarile politice de la ICR - nu putea Romania sa aiba pur si simplu cultura, trebuia sa aiba imagine! - o poeta remarcabila si o scriitoare remarcata, doamna Doina Uricariu, facea un fel de campanie electorala foarte virulenta pe facebook. Aproape ca nu stiam, chimic vorbind, care sunt valorile ce despart vitriolul englezesc de cerneala, de pixelul albastru, ca sa ramanem in aceeasi tagma a virulentei iconoclaste. Nu pot sa nu amintesc ca la inceput demersurile dumneaei imi pareau curajoase si simpatice: un om care vrea sa schimbe ceva. Un om care lupta cu sistemul. E adevarat, pe facebook, pe un teren de lupta iluzoriu, cu revolutii bine temperate, cu baraje curate conduse de unde trebuie de oameni care au invatat manipularea ca pe tatal nostru si care, in parte, au creat-o. Apoi s-au schimbat conducerile ICR, au venit niste catifelati ai revolutiilor atat de subtile incat tehnica dialogului li se pare o onoare, nu un mod de lucru intr-o cultura pe care ar trebui sa o slujeasca. Niciodata nu voi prefera un functionar unui scriitor, oricat de slab ar fi acel scriitor. Desigur, asta neinsemnad ca urc pe un piedestal meseria de scriitor si o fac intangibila. O echilibrez, doar, spre normalitate. Apoi, virulenta s-a temperat. New York are parcuri frumoase. Unde sa mai punem faptul ca diferenta de fus orar saboteaza in timp real culmea categoriei datatorilor de like-uri romani? Una peste alta, liniste, un calm care arata treaba multa, ca se fac multe, ca e de lucru. Foarte corect. Este de lucru. De ceva timp, doamna Doina Uricariu prezinta in acest carusel care e facebook (carte-carusel, cu fete!) activitatea sa foileton, cu un aer justificativ si mereu moralizator. Aspru moralizator, exact ca o carte de buna purtare. Doamna ne educa pe bani publici. Avand in vedere ca in istorie moralizatorii au c