Dirijorul Giulio Prandi, unul dintre cei mai pasionaţi interpreţi şi promotori ai muzicii baroce italiene, a condus, pe 15 septembrie, ansamblul Ghislieri Choir & Consort, în concertul „Death and Resurrection“ („Moarte şi Înviere“), de la Ateneul Român.

Giulio Prandi consideră că participarea la Festivalul Internaţional „George Enescu“ este un vis devenit realitate, deoarece este un eveniment cunoscut în Italia, ţara sa de provenienţă. Împreună cu ansamblul Ghislieri Choir & Consort, pe care l-a dirijat la Bucureşti, îşi propune să pună în lumină muzica unor compozitori necunoscuţi, dar valoroşi, sau lucrările muzicienilor consacraţi care nu au fost descoperite.

Interviu realizat de Maria Monica Bojin

Aţi condus „Ghislieri Choir & Consort“. Ne puteţi oferi câteva detalii despre acest ansamblu?

Este un ansamblu care cântă pe instrumente vechi. Particularitatea acestuia este faptul că reuneşte un cor şi o orchestră. A fost fondat în anul 2003, la Pavia, de Colegiul Ghislieri – de aici şi numele ansamblului. Colegiul nostru a fost înfiinţat în secolul al XVI-lea de Papa Pius al V lea, deci este o instituţie culturală veche şi de tradiţie în Italia. În urmă cu câţiva ani a decis să dezvolte şi activitatea muzicală, ceea ce este un lucru rar în Italia, pentru că, din păcate, muzicii nu i se acordă atenţie în universităţi. Treptat, ne-am specializat în muzica italiană din secolul al XVIII-lea, pentru că simţim că repertoriul acesta nu este încă suficient de studiat şi explorat. Sunt cunoscute unele lucrări instrumentale şi de operă, dar nu şi repertoriul coral din a doua jumătate a secolului. Ne-am concentrat asupra creaţiei din perioada 1740-1790.

Activitatea noastră porneşte de la explorarea arhivelor pentru a studia istoria repertoriului, a descoperi partituri şi manuscrise. Încercăm să demonstrăm faptul că unii compo