Primul ministru a făcut o greşeală mare cînd a trimis la Parlament un proiect de lege controversat, consultat diversionist şi pe şest [1] şi neconstituţional. A mărit greşeala cînd a acceptat şi încurajat scenariul Gold cu muncitorii în mina-muzeu (treizeci de mineri cu căşti nouţe) versus hipsterii şi intelectualii bucureşteni în stradă. De fapt, duminică seara cînd am fost eu în weekend la Bucureşti (şi evident şi la demonstraţie) oamenii din Roşia Montană, conduşi de Eugen David, au deschis manifestaţia noastră. Iar scenariul celor două Românii, expresie la care o să vă iau comision de cîte ori o mai folosiţi (înapoi la Sfera politicii 1992 pentru a vedea în ce context am folosit-o prima oară) este vechi şi securist, dezvoltat de propagandiştii de la Azi şi Adevărul în 1990, ale căror mumii şi odrasle bîntuie dimpreună studiourile şi agenţiile de PR şi azi, deopotrivă la Voiculescu şi la dna Udrea, că nu vreau să le spun stînga şi dreapta pe nemeritate. Acesta e scenariul distrugerii, al mineriadelor, este scenariul comunist prin excelenţă, descris de mine în Secera şi buldozerul, statul care distribuie pămînturile victimelor unor terţi şi expropriază oamenii ca să le mute pe alţii în case, lăsînd la dispariţia sa în 1989 o societate înrăită, învrăjbită, incapabilă de unitate. Atîta mai lipseşte să punem faţă în faţă pe muncitorii plătiţi de Gold cu ecologiştii din toată ţara. De ce nu şi cu victimele accidentului cu cianură de la Baia Mare? De ce nu punem faţă în faţă pe elevii din şcolile desfiinţate, pe bolnavii din dispensarele pentru care nu avem bani cu muncitorii de la Oltchim şi de la CFR Marfă să rezolve între ei problema că nu ne mai putem permite datoriile companiilor de stat şi trebuie să tăiem spitale, şcoli, alocaţii? De nu trimitem muncitorimea de la metrou direct la ICR, Institutul Diplomatic, RAAPPS sau alte institute de stat de lux să îşi ia