Pe portalul “LaPunkt”, profesorul Ioan Stanomir publica un text remarcabil prin capacitatea de a sintetiza argumentele esentiale pentru care nu se poate pactiza cu noul radicalism utopic. Indiferent de vestmintele cu care defileaza, neo-bolsevismul este bolsevism, adica opusul umanismului. Contine in sine samburele terorii (ideologice si politice) precum ghinda pregateste stejarul. Cultul organizatiei monolitice, al violentei justificata de deciziile unei Istorii divinizata, mistica Revolutiei totale, toate sunt acolo, asa cum erau si atunci cand Albert Camus si-a ridicat vocea impotriva revolutionarismului iresponsabil sartrian. “L’anticommuniste est un chien” spunea Sartre in plin delir stalinist. Infamia, de atunci sau de acum, trebuie desemnata drept ceea ce este.

Suntem unii care am interiorizat lectia lui Camus. Stim ce inseamna universul concentrationar. Nu ne jucam cu asemenea teme. Altii raman fideli leninismului dintotdeauna. Aflu ca dl Vasile Ernu, anti-anticomunist de profesie, va participa la Universitatea de Vara de la Ramnicu Sarat organizata de IICCMER. La fel si dl Daniel Barbu, nu mai putin infocat in a combate “iluzia anticomunismului”. E nevoie sa numesc ce inseamna prezenta lor acolo?

Cine uita, nu merita. Este, cred, mult adevar in aceasta formulare. Ni se spune ca in 2013 nu mai e nevoie sa tinem minte. Ca uitarea e preferabila memoriei. Ni se servesc “noi” panglici ideologice, de fapt reciclari jenante ale celor vechi, vetuste, gaunoase, sterile si imbibate de sange. (VT)

“Dragă Vasile,

Lupta pentru Roşia Montană este şi lupta mea. Dar este o luptă pe care o văd dusă nu spre a restaura etatismul şi spre a reporni “lupta de clasă”- este o luptă dată pentru libertăţile constituţionale, pentru civism şi demnitate, o confruntare cu un stat abuziv, corupt şi coruptibil. Şi în acest punct, cred, ne despărţim. În privinţa ţel