Nivelul încasărilor statului este unul dintre motivele pentru care de două săptămâni se protestează împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, însă anul viitor se prefigurează un scandal şi mai mare, în condiţiile în care în 2014 expiră termenul până la care nivelul redevenţelor nu poate fi modificat, iar statul român vrea să le crească „la media europeană”. „Adevărul” vă prezintă care sunt sistemele de taxare în lume.

În acest moment, la nivel mondial există trei mari sisteme în privinţa exploatării hidrocarburilor, potrivit PricewaterhouseCoopers. Sistemul concesiunilor este cel care este folosit în România în acest moment şi este folosit în Europa şi America de Nord. Acesta are la bază redevenţa plătită statului, care este acum între 3,5% şi 13,5%.

Urmează sistemul pe bază de împărţire a producţiei, în care investitorul îşi asumă riscurile, iar statul primeşte o cotă parte din producţie după ce compania petrolieră îşi recuperează investiţiile. Acesta este folosit cel mai mult în ţările arabe, iar statul poate ajunge să preia chiar şi 70% din producţia zăcământului. Acest sistem este folosit, însă, în special pentru zăcăminte uriaşe şi în state cu rezerve considerabile.

În fine, un al treilea mare sistem este cel bazat pe contracte servicii, folosit în Mexic şi Iran.

Asemănări şi deosebiri

Dacă este să comparăm cu structura zăcămintelor, atunci România este foarte asemănătoare Italiei având un grad de epuizare ridicat. Zăcămintele României sunt depletate în proporţie de 87%. Potrivit studiului PwC, pentru un zăcământ aflat pe uscat, cu o producţie de până la 30.000 de tone de petrol pe an, rata medie de redevenţe este de 3,3%, faţă de 3,5% în România. Grupul Eni, cea mai mare companie de profil din Italia, a plătit în 2012 o redevenţă de 8%, în timp ce media din România a fost de 7-8%. Di