CSMS Iaşi a câştigat fără emoţii jocul cu SC Bacău. În ciuda evoluţiei palide a oaspeţilor, defensiva ieşeană a scârţâit iarăşi

CSMS Iaşi a plecat bine în campionat, echipa ieşeană fiind, după două runde, singura formaţie din seria I a Ligii a II-a care a acumulat maximum de puncte. Ca şi la Tărlungeni, în prima etapă, succesul obţinut de trupa pregătită de Costel Enache sâmbătă, în faţa SC Bacău, a fost facil, plusul de experienţă făcând diferenţa. Deşi nu a făcut un joc grozav, Iaşul a avut mereu meciul în mână, cruda echipă băcăuană fiind ţinută la respect şi dominată la toate capitolele.

Diferenţa s-a făcut în special la mijloc, acolo unde maturitatea lui Mihalache, Olah, Bădescu, Onofraş ori Cl. Ionescu, precum şi rutina căpătată de Ţigănaşu au generat dominarea jocului de către gazde. Numărul scăzut al ocaziilor de gol create în faţa unei trupe care a scârţăit serios în zona centrală, în care Tudor a jucat nerefăcut, Întuneric nu a onorat banderola, iar stoperii Adăscăliţei şi Burcă, precum şi închizătorul Dimitriu (ciudată opţiunea oaspeţilor de a alege ca scutul principal din faţa portarului Oltean să fie format din jucători sub 21 de ani, ultimii doi, şi de un alt fotbalist lipsit de experienţă) au avut genunchii tremurând poate fi pusă pe seama faptului că omogenitatea nu poate apărea peste noapte şi pe forma mai scăzută a vârfului Dobre, care a fost sub tratament cu antibiotice înaintea partidei.

Cea mai mare problemă în jocul Iaşului a rămas însă defensiva. Faptul că oaspeţii nu şi-au creat nicio ocazie importantă de gol trebuie pus, în primul rând, pe slăbiciunile băcăuanilor, care nu au rulat prea grozav nici în “4-2-3-1”, nici în “4-4-2”, trecerea lui Hurdubei în atac reducând, după pauză, atacul trupei lui Tănase aproape de zero, după ce şi primul act a fost subţire. Asta pentru că ezitările fundaşilor ieşeni, în spec