GdS a descoperit că 54% din populaţia aptă de muncă a Doljului nu are un serviciu. 160.000 de oameni nu figurează în nici un fel de statistici. De exemplu, în oraşul Segarcea am întâlnit câţiva oameni care nu au loc de muncă, nu au ajutor de şomaj sau alte forme de sprijin de la stat şi nici nu au perspective de angajare în perioada următoare.

Un calcul GdS, prezentat zilele trecute, arăta care este nivelul real al şomajului de lungă durată. În timp ce autorităţile ne informează că a scăzut numărul şomerilor din evidenţe la puţin peste 21.000 de persoane, în realitate, datele luate din statistici puse cap la cap de Gazeta de Sud au demonstrat că nu 21.000 de oameni sunt şomeri (indemnizaţi şi neindemnizaţi), ci există 164.000 de doljeni care nu au serviciu şi nici pensie, ceea ce înseamnă cam 54% din populaţia activă a judeţului, respectiv un sfert din numărul total de locuitori din Dolj. Am ajuns la această cifră comparând datele de la recensământul populaţiei din 2011, scăzând din numărul de locuitori cu vârste între 25-64 de ani toţi şomerii aflaţi în evidenţe, toţi pensionarii (pe caz de boală sau cu vechime) şi toţi angajaţii care figurează în statistici. Unii dintre cei 164.000 pot să nu fi avut în viaţa lor un loc de muncă. Probabil mulţi trăiesc la ţară şi lucrează câte un petic de pământ din propria gospodărie.

În oraşul Segarcea întâlneşti pe stradă oameni care nu au un loc de muncă de ani buni şi care nu mai au nici indemnizaţie de şomaj sau vreun alt venit, în afara alocaţiilor copiilor. Ei sunt acei doljeni care nu figurează în nici o statistică şi în nici un fel de act care să arate nivelul real al ocupării şi al şomajului.

„În România mori

de foame!“

În oraşul Segarcea am întâlnit câţiva dintre aceşti doljeni care îşi caută de ani buni un loc de muncă şi care îngroaşă rândurile populaţiei fără ocupaţie.