Săptămâna trecută s-au împlinit 40 de ani de la lovitura de stat din Chile, care a pus capăt regimului socialist al lui Salvador Allende (1970-1973) şi a instaurat dictatura generalului Augusto Pinochet, soldată cu peste 40.000 de victime.
Pe 11 septembrie 1973, palatul prezidenţial La Moneda din Santiago era bombardat de aviaţia chiliană şi preşedintele ales Allende se sinucidea înăuntru. Anul acesta, Chile marchează, printr-o serie nesfârşită de evenimente (comemorări oficiale, expoziţii de artă, lansări de carte, de piese de teatru sau film, acţiuni de artă în stradă etc.) această dată fundamentală în istoria ţării, dar şi pentru istoria stângii nu numai latino-americane, ci mondiale.
Alegerile prezidenţiale din 17 noiembrie opun, de altfel, cele două faţete diferite ale ţării în timpul dictaturii şi care subliniază fie memoria victimelor, prin Michelle Bachelet, candidata largii coaliţii de centru-stânga, sau, dimpotrivă, memoria succesului economic prin Evelyn Matthei, candidata dreptei. Michelle Bachelet este fiica unui general legalist, ucis de regimul Pinochet, preşedinta însăşi fiind victimă a torturii şi apoi exilată în Germania de Est, în timp ce Matthei este fiica unuia dintre generalii care au făcut parte din junta militară.
Dictatura lui Pinochet şi abuzurile contra drepturilor omului
Amintit de partidele de dreapta (Uniunea Democratică Independentă - UDI şi Renaşterea Naţională - RN), moştenitoare ale regimului, drept perioada în care Chile a cunoscut o creştere economică impresionantă prin reformele neoliberale introduse de aşa numiţii „Chicago Boys“1 şi de cele de stânga drept o perioadă care a pus capăt democraţiei chiliene săvârşind abuzuri nesfârşite contra drepturilor omului, regimul Pinochet încă divide Chile.
Început printr-un gest de extremă violenţă şi sprijinit la începu
